Ignoranta

Au fost si sunt si in prezent o gramada de persoane pe care nu le suport. Din cauza comportamentului lor in general ori din cauza atitudinii lor fata de mine ori fata de subiecte care ma intereseaza. Sau alte motive mai mult sau mai putin importante. In ciuda faptului ca detest multe persoane, ma straduiesc sa ma port frumos in prezenta lor si sa le vorbesc asa cum imi doresc sa imi vorbeasca si ele mie. Poate nu chiar asta pentru ca am ajuns in punctul in care nu dau nici doi bani pe parerea celor care nu ma intereseaza in mod special.

Ceea ce nu inteleg este cum pot unii oameni sa aleaga, ca daca nu faci parte din grupul lor de prieteni sau apropiati, sa nu iti vorbeasca absolut deloc. Sa isi imagineze ca nu existi. Daca se intampla sa stai langa ele, sa se uite in alta parte ori sa priveasca prin tine. Iar cand le intrebi care este treaba, sa-ti raspunda pur si simplu “nu imi placi”. What?
Parca oamenii sunt facuti tocmai ca sa comunice si sa incerce sa (se) inteleaga. Nu degeaba au creier si pot gandi spre deosebire de animalele care actioneze din instinct. Care daca nu le place ceva iti dau o laba sau o coada, depinde la ce animal ne referim acum …

Pur si simplu nu reusesc sa inteleg cum pot exista persoane care sa nu faca minimum de efort sa fie politicoase, sa nu creeze inutil o atmosfera neplacuta pe care ar fi putut-o evita salutandu-te si raspunzandu-ti civilizat.
Ok, daca nu-ti place, pleci, dar nu poti alege sa nu vorbesti absolut deloc cu o persoana pe care nu o suporti. Si aici vorbesc de persoane din scoala, de la serviciu, vecini … adica persoane pe care esti nevoit sa le vezi zilnic. Pe un om de pe strada, un necunoscut, un betiv, o baba nebuna etc. il poti ignora si nu esti luat la intrebari. Insa exista situatii in care chiar esti nevoit sa vorbesti, sa te intelegi.

Oare societatea de astazi vrea sa ignore acest fapt?

Chestionar

1. Numeste o persoana cunoscuta care impartaseste aceasi zi de nastere cu tine:
Gabriela Lupu (o fosta colega)
2. Ce ti-ai dori sa schimbi la tine?
- sa nu mai fac promisiuni aiurea
- sa nu-i mai critic atat de aspru pe cei din jur
- sa nu mai fiu atat de lenesa si delasatoare
- sa realizez odata pentru totdeauna ca nu mai sunt la varsta la care jocul este acceptat oricand
si altele.
3. Ce-ti place la tine?
- sunt sincera
- sunt gata oricand sa-i ajut pe cei care au nevoie
- am curajul sa-mi recunosc slabiciunile
- nu ma las influentata de orice moda tampita
si ar mai fi, dar nu mai tin minte acum.
4. Daca ar fi cu putinta sa ti se indeplineasca un vis care ar fi acela?
In acest moment, nu am un lucru foarte important in minte care as vrea sa se indeplineasca. Stiu insa ca e toata perioada claselor 5-10 mi-am dorit foarte mult sa iau 10 la matematica. In afara de nota 1, am avut de toate. De la 2 si pana la 9 … iar ultima mea nota a fost un 10. Primul si ultimul meu 10 la matematica. Si am fost al naibii de fericita cand am aflat!
5. Care a fost cel mai nebunesc lucru facut de tine vreodata?
Cel mai nebunesc? Hmmm. Cred ca momentul in care mi-a facut o colega o poza cu ochelarii sterpeliti de la un coleg de care eram super indragostita, lol. Din pacate poza a ajuns rapid la el si atunci nebunia n-a mai fost atat de placuta, ca deh.
6. Daca te-ai putea intoarce in timp ce ai schimba?
Probabil as fi tentata sa schimb felul in care m-am comportat cu E., insa as constata ca daca as face-o, mi-as schimba complet sau cel putin foarte mult viitorul. De aceea, n-as schimba nimic.
7. Persoana pe care ti-ai dori sa o intalnesti?
In acest moment, nu-mi doresc sa cunosc pe cineva anume.
8. Daca ar fi posibil ce personaj ti-ai dori sa prinda viata?
Lucas Davenport. Politistul din “Legile Crimei”, nu cercetasul creat de mine.
9. Care e personajul care se aseamana cel mai mult cu tine?
Camille, din “Impreuna” de Anna Gavalda.

Nu sunt momentan suficient de inspirata si pregatita pentru un post serios. Chestionarele, in schimb, ma amuza si relaxeaza.

P.S. Si nah ca vrea Mely sa spun ca ii dau chestionarul … completeaza-l.

Rain

Dintr-un anumit motiv a inceput sa-mi placa ploaia. Dar imi place numai in anumite momente.
Imi place cand incepe pe neasteptate si sunt singura, cu sau fara umbrela, imbracata subtire si simt cum repede de tot sunt acoperita de picaturile la inceput mici de ploaie si apoi din ce in ce mai mari.
Imi place cand sunt cu el, cu sau fara umbrela si ma bag in bratele lui ca sa ma simt protejata de frig.
Imi place cand sunt in autobuz si privesc pe geam la oamenii care fug dintr-o parte intr-alta in cautare de adapost, si ma apuca melancolia.
Imi place cand sunt pe scaun, in tramvai si babele urca bombanind si cerandu-si drepturile, atat de fraiere crezand ca le voi oferi locul meu.
Imi place cand sunt acasa, in pat la televizor ori ascultand muzica la mp3 player, si ma ridic si deschid geamul ca sa intind mana si sa simt picaturile reci umezindu-mi rapid bratul.
Imi place cand ma prostesc invartindu-ma pe strada, uitandu-ma spre cer.
Imi place cand nu racesc din cauza ei. :-L

… si imi place mult!

Ecstasy

De ce atunci cand suntem vinovati tindem sa cadem in capcana si sa dam vina pe ceilalti, desi stim prea bine ca noi suntem de vina?
Si pana la urma care e factorul cel mai frecvent care ne face sa comitem acte de care sa nu fim prea mandri? Tentatia, curiozitatea, plictiseala, rautatea, razbunarea? … Sigur, depinde de situatie.
Ma gandesc ca pana la urma noi suntem singurii care ne putem baga in bucluc dar si singurii care putem spune stop si sa facem cumva sa iesim din situatia proasta, oricare ar fi aceea.

Ne place necunoscutului atata timp cat ne ramane necunoscut. Ne tenteaza sa facem totul pentru a face necunoscutul sa ne devina cunoscut si cand ajungem la acest stadiu in loc sa mergem mai departe, tindem sa dam inapoi, dar constatam ca nu se mai poate. Ca suntem prinsi in aceasta chestie care nici nu ar fi existat daca nu am fi insistat atata. Ce voiai sa smulgi din bratele necunoscutului? O persoana, sau orice altceva, te-ar face sa te simti sigur mai puternic, mai tare decat ceilalti … ? Si ce faci atunci cand iti dai seama ca de fapt ceea ce credeai ca poti controla, de fapt a ajuns sa te controleze? Mai ai putere sa iti dai seama ca in loc sa invingi in lupta asta cu tine, de fapt ai pierdut? Mai ai putere sa faci cumva sa iesi din porcarie? Stii ca trebuie … dar nu reusesti. Dar trebuie, trebuie, trebuie! Uneori in incercarea de a smulge ceva sau pe cineva din necunoscut, nu facem decat sa ne lasam furati, pierduti … Si toate astea, pentru ce?

Da, noi suntem cei care facem alegerea. Intotdeauna. Mergem mai departe, sau ramanem pe loc. Ramanem pe loc, sau dam inapoi. Dar de ce sa dam inapoi? Odata ce ne-am pornit sa facem ceva ar trebui sa mergem in directia aia si sa ne straduim sa ne iasa bine, orice ar fi! Dar pentru ca directia sa nu fie gresita si sa trebuiasca sa ne intoarcem de unde am pornit, nu trebuie de fapt sa ne gandim bine de tot inainte de a face alegerea? Stanga sau dreapta. El sau ea. Mereu, mereu, mereu. Aceeasi intrebare: asta sau asta? Si mereu si mereu gasim cate un motiv pentru a complica lucrurile … Si, repet, toate astea, pentru ce?

Cunoastem o persoana noua. O senzatie noua. O lume noua. Desi prima impresie poate sa nu fie tocmai convenabila, odata ce ne-am propus, constient sau inconstient, sa cautam motivatii care sa ne faca sa ne concentram asupra chestiei asteia necunoscute acum, ne ducem … si ne ducem. O scurta prima perioada suntem atat de incantati de tot ceea ce ne da aceasta noua senzatie, aceasta noua persoana, incat dam si noi tot ce avem mai bun, ne daruim cu totul si apoi, mult prea tarziu, realizam ca ne-am miscat prea repede, fara sa gandim la rece situatia. Lucrurile iau o intorsatura urata, senzatia nu mai este asa buna cum aveam impresia la inceput, persoana aceea perfecta are atatea defecte si o influenta negativa asupra noastra si totusi, si totusi, nu ne putem desparti de ea. Vrem mai mult, mai mult, nu putem renunta la chestia asta. Cu cat primim mai mult mai repede, cu atat realizam cat de putin avem de fapt.
Impresia falsa ca totul era bine si frumos se pierde repede si realizam ca ne-am afundat in cacat. Cat de puternici suntem sa ne dam seama de asta? Cat de multa vointa avem pentru a ne indeparta pentru binele nostru, oricat de mult ne-am dori sa ramanem in continuare langa sursa asta rea care ne face atata placere … ? Avem nevoie de ajutor ?

Dar nu putem sa nu ne intrebam de ce totul s-a terminat. Era asa frumos inainte, de ce acum e asa urat si nu ne mai simtim bine? Senzatia de bine a disparut, omul pe care il simteam atat de aproape s-a transformat intr-un monstru care nu face decat sa ne distruga fizic si/sau psihic. Dar de ce? Cine e de vina? Ce s-a intamplat? Voi, ceilalti, voi sunteti vinovatii! Era atat de bine fara voi! Mi-ati alungat iubirea, mi-ati alungat orice speranta ca acum va fi altfel!

Si ajungem intr-un final sa ne dam seama ca ceilalti au avut dreptate, si numai cu ajutorul lor si al dorintei noastre de a fi totul bine cu adevarat, numai asa vom putea depasi lucrurile negative, vom putea scapa de influenta negativa. Dar cati sunt aceia care se vindeca cu adevarat? Stim insa sigur ca raul de care am trecut va avea din pacate influente asupra viitoarelor noastre relatii, tentatii, sperante. Nu ne ramane decat sa facem un pact cu noi insine si sa-l respectam. Nu vom mai cadea niciodata prada tentatiei, nu in halul asta. Niciodata … pana la urmatoarea data!

Uimire

Am citit mai devreme un post mai vechi al meu, de cand de abia imi scosesem ghipsul si deci eram super-extra-mega-ultra nerabdatoare sa povestesc poporului ce mi se intamplase si cum suferisem etc.
Am fost putin surprinsa sa-mi dau seama de cat de sincer si dulce puteam sa scriu. Cel putin in momentul in care am citit m-am distrat la culme, insa cand am scris postul acela inca ma mai durea genunchiul paradit!
Ceea ce vreau sa spun este ca nu reusesc sa imi dau seama ce s-a intamplat de nu ma mai simt atat de bine cand sa scriu pe blog. Si pe blog si pe oriunde de fapt … Parca fug de mine, si nu, nu m-ar mira sa se intample treaba asta si sa nu-mi dau seama. Bine ca macar banuiesc, lol, ca asta ar putea fi unul din motivele principale pentru care nu mai scriu cu atata voiosie si sinceritate ca de mosh nicolae sau ca in alte multe alte dati cand am scris atat de dulce incat si acum mor de ras numai gandindu-ma ca eu eram cea care tastase prostioarele alea.
Asa dulce si sincer ma exprim si acum? Dulce mai putin, sincer foarte mult… :-s Hmmm.

O mie de farame **

Fragmente care imi plac, relatate exact asa cum sunt in carte (lipsesc doar diacriticele, sorry! nu am de gand sa cenzurez nimic; le ador necenzurate!):

“Ideile astea, strofele astea, cuvintele astea, talcul lor, toate sunt pe intelesul meu. Nu imi spun ca trebuie sa fac ceva anume sau sa fiu cumva anume sau sa cred in ceva anume sau sa devin ceva anume. Nu ma judeca si nici nu cauta sa ma convinga. Nu au in ele piosenie, nici pompa. Nu ma agreseaza, nu ma insulta si nici nu-mi spun ca merg pe cai gresite. Nu exista nici o Autoritate si nu exista Reguli. Exista doar cuvinte insirate pe o pagina stand acolo si asteptand rabdator ca eu sa le accept sau sa le resping.
[...]
Stau pe patul meu si patul meu imi place. E moale si cald si eu nu sunt nici moale nici cald dar imi imaginez ca e frumos sa fii asa.
N-am cunoscut niciodata senzatia asta. Eu cunosc Furia rece, dura, ravasitoare din adancul meu si m-am saturat de ea. M-am saturat de senzatia asta, as vrea sa mor ca sa nu mai trebuiasca sa o incerc vreodata. As vrea sa fiu moale si cald. Mi-ar fi groaza sa fiu moale si cald. Dac-as fi asa as fi usor de ranit. Ceva din afara fiintei mele m-ar putea rani. E mai dur sa fii moale decat sa fii dur.
[...]
Aici inauntru rasul e singurul drog. Rasul sau iubirea. Ambele sunt droguri.”

“Asta caut. Seninatatea. Linistea. Daca exista Dumnezeu sau ceva mai Inalt, pentru mine asta este. Seninatatea. Ceea ce ma sustine cand am nevoie de sustinere este seninatatea. Nu mai simt manie, nici patima, nici Furie. Nu simt nici o nevoie nici o dorinta. Nu simt nici ura nici rusine nici regret. Nici suferinta, nici tristete, nici depresie. Nici urma de frica. Absolut nici o frica. Cand cineva traieste fara frica nu poate fi strivit. Cand cineva traieste cu frica este zdrobit inainte de-a incepe sa traiasca. Linistea pe care o simt chiar acum. Ce este ea?”

“sa traiesti in onoare si demnitate, sa respecti amintirea Parintilor tai. [...] sa traiesti treaz, sa traiesti liber. O sa fie greu si infricosator si dur, dar, daca rezisti o sa-ti fie bine. [...]
Trebuie doar sa rezisti. Mai devreme sau mai tarziu, situatia aia de rahat o sa ia o intorsatura spre mai bine. [...] Fii destept, fii puternic, fii mandru, traieste onorabil si cu demnitate si invata sa rezisti.”

“N-ai fost indragostita niciodata?
Nici macar pe-aproape.
Si n-a fost nimeni indragostit de tine?
Barbatii vor doar sa ma futa, dar nu m-a iubit nici unul.
Nu cred.
Asa este.
Nu cred asta.
Ma priveste lung.
Este adevarat.
O privesc lung.
Sa stii ca eu nu vreau sa te fut.
Rade.
Multumesc.
Esti frumoasa, dar nu te-as fute pentru ca n-as vrea sa te simti fututa dupa ce terminam. As incerca sa fac dragoste cu tine, si as fi probabil neindemanatic si penibil, dar, la sfarsit, as vrea sa te simti iubita.”

“Traieste si lasa sa traiasca.
Nu judeca.
Ia lucrurile asa cum vin.
Mergi pe firul lor.
Totul va fi bine.”

“Ieri am vazut un barbat plangand. Am mai vazut barbati plangand si inainte, dar de obicei consider ca sunt oameni slabi sau penibili. Barbatul care a plans ieri a plans pentru ca era un om puternic si i-am admirat puterea.”
[...]
Sa nu-ti para rau, John. Plansul nu e ceva gresit.
Eu plang des.
Stiu. E un lucru pe care-l admir la tine.
Serios ?
Da, serios. Cred ca barbatii care pot sa planga sunt barbati puternici.
Crezi ca sunt puternic?
Cred ca esti mai puternic decat crezi.”
__________________

Cand gasesc carti ale caror pagini sunt atat de frumoase de mi se pare ca imi ard degetele cand le ating, imi vine sa nu le mai termin niciodata. De aceea fac pauze intre “reprizele” de citit. Stau, ma gandesc, analizez ceea ce tocmai am citit, zambesc si iau din nou cartea si ma afund in lectura!
Ahhhh ador cartea asta! E atat de mare si atat de plina de emotii, incat ma mir ca nu mi-au dat lacrimile pana acum.

P.S. Fragmentele le postez pentru mine in primul rand. Voi, cititorii, vizitatorii, va puteti delecta cu fragmente din aceasta lectura fantastica ori va puteti lua cartea daca n-aveti rabdare si vreti sa aflati intreaga poveste si desigur, sfarsitul. Totusi, sunt unele chestii care merita citite si recitite si recitite si recitite … sunt atat de frumoase si chiar te invata unele chestii. Binenteles ca nu o sa ma apuc sa spun ce anume m-a facut sa aleg fragmentele de mai sus … imi plac si atat! Restul, ramane la alegrea fiecaruia.

Vacanta prelungita

Am de facut 3 anunturi:

In primul rand, trebuie sa va spun ca acest blog va ramane suspendat o vreme … am sa scriu un articol, apoi iarasi o sa fac o pauza etc. Asta pentru ca simt nevoia sa scriu despre anumite lucruri personale, care nu-si mai au locul aici. Blogul e deja cunoscut de persoane de la scoala, de pe net etc. si n-am chef sa dau explicatii despre ceea ce gandesc sau simt. Prin urmare, mi-am facut un al doilea blog pe care voi insira chestiile astea, iar acesta ramane pentru subiectele “publice” unde sa se poata comenta, critica si alte bla bla-uri. —- M-am razgandit!

In al doilea rand, am descoperit ca imi place in mod special muzica trip-hop si, binenteles, Massive Attack. Prin urmare, m-am pus pe cautat toate melodiile/videoclipurile etc. lor. E o chestie de tinut minte pentru mine, pentru ca fana adevarata a altor formatii n-am fost decat pentru ATB si E Nomine (daca se poate spune “adevarata”, lol). Niciodata nu m-au interesat toaaate melodiile unei formatii, ci doar cateva, doar asa.. ca sa mai diversific un pic playlistul si sa am ceva cultura muzicala. Ah si binenteles, videoclipul actualei mele melodii favorite de la M.A. - click.

In al treilea rand (dar nu ultimul), va anunt ca NU am sa mai accept comentarii care ma acuza pentru felul in care ma exprim. Daca nu-mi place Catalin Josan, sunt proasta? Daca nu suport emo-istii, sunt ratata? Daca am scris articolul acela despre liceul Tonitza, merit toate cacaturile voastre? Ha! Tineti-le pentru voi, de acum incolo am sa le sterg fara sa ma mai irit inutil. Iar voi mergeti pe alte site-uri care va sustin favoritii, caci acesta este blogul meu si am dreptul sa ma exprim liber!

Deci, revin cand o sa am ceva interesant de spus (criticat), hihi.

Prea multe reclame

Bucurestiul este impanzit de atatea reclame. Peste tot, frate!
Nu as stii sa spun sigur care este zona cea mai rea, pentru ca nici nu merg atat de mult prin oras… dar cand ies, e jale! Am trecut azi pe la Unirii, Universitate, Romana… aka centrul fantastic al Bucurestiului si am fost surprinsa de cat de mult se pune accentul pe reclamele astea. Adica binenteles ca sunt dintotdeauna in Bucuresti, adica de 17 ani, si de vreo putin pricep cam ce se intampla in jurul meu insa nu reusesc sa inteleg de ce atatea reclame cu si despre sex. Sex shop-uri, erotica ma-sii, afis cu xxx si tipe siliconate … de-a dreptul scarbos! Ewww!

Nu-mi place ca nici nu poti sa mergi doi pasi ca ochii iti fug pe textele tampite menite sa atraga atentia… pozitiva cred ei? Din contra. Deci… Romanu’ e obsedat!
Ar trebui ca cineva sa ia o hotarare in privinta afiselor de tot felul. Mai usor cu reclamele! Internetul e rau, tv-ul rau (nu porti urmari ca lumea un film ca sunt reclame la fiecare 15 minute, reclama in sine tinand vreo 10-15 minute) … si strazile sa fie la fel? Parca nu prea.
Nu, nu am de gand sa ma dau socata, ca nu sunt, ci mai degraba plictisita de atatea prostii. Tre sa revin cu postarile critice ca altfel nu ma simt bine!

(Re)descoperire

(7:07 AM)
Insomnie. Inca una. Dupa o perioada de timp in care am dormit bine, desi culcandu-ma tarziu.
Insomnie. Sau… doar nu am vrut sa inchid ochii, sa las muzica si sa adorm?

Mda. A doua varianta. Nu sunt tentata chiar deloc sa ma apuc sa povestesc cum m-am plictisit de muzica ori citit si am deschis intr-un final laptopul. Din site in site, am dat peste deviantART…. Oh well.
Am descoperit o chestie care m-a pus pe ganduri oarecum. Fiind in fata unei galerii absolut fantastice, fiind o mare amatoare de cules imagini favorite, am ramas pe loc gandindu-ma, analizand si sperand sa reusesc sa selectez cateva, cele mai bune cateva imagini pe care sa le pun in galeria mea de favorite.
Chestia asta m-a facut sa-mi dau seama ca de fapt asa este si in viata, in toate! Trebuie sa faci alegerea, selectia, decizia cea mai buna pentru tine. Nu atat ce iti place si arata cel mai frumos, ci ce stii ca este bine pentru tine, ce iti trezeste sentimente pe care o simpla ‘coperta’ nu ar putea-o face… ei bine aceea este varianta pe care trebuie sa o alegi. Fie ca e una, fie ca sunt mai multe… totusi un singur drum ai si trebuie sa fii sigur ca l-ai ales pe cel potrivit.

Si nimic altceva. Voiam doar sa tin minte lucrul asta… de parca nu mi l-as mai fi repetat de o mie de ori!

Ma duc sa incerc sa dorm. O zi buna!

O mie de farame *

M-am decis sa transcriu toate fragmentele din cartile de care sunt indragostita. Prin urmare, sa nu va mirati daca vor mai fi si alte articole precum acesta. Fragmentul de mai jos este unul din multele fragmente pe care le ador, din cartea lui James Frey, “O mie de farame”.

“James?
Ce e?
De ce te uiti asa la mine?
Cum?
Te holbezi la mine. Vreau sa stiu de ce.
Stii foarte bine de ce.
Nu stiu.
Ba stii.
Nu, nu stiu.
Stii, numai ca vrei s-auzi totul de la mine.
Spune-mi de ce te holbezi.
Am tras aer adanc in piept.
Prima oara cand te-am vazut, mi-a stat inima in loc. A doua oara cand te-am vazut, mi-a stat inima in loc. A treia oara a patra a cincea oara si de fiecare data de atunci incolo, mi-a stat inima in loc.
M-am uitat drept la ea.
Esti cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o vreodata. Parul, ochii, buzele, corpul care inca n-a inflorit deplin, felul cum mergi, cum zambesti, cum razi, felul cum iti pica fata cand esti furioasa sau suparata, felul cum iti tarsai picioarele cand esti obosita. Porti amprenta frumusetii in toate.
M-am uitat fix la ea.
Cand te vad Lumea sta in loc. Sta in loc si pentru mine nu mai existi decat tu si ochii mei care se uita fix la tine. Nimic altceva. Nu zgomot, nici alte persoane, nu ganduri sau griji, nici ieri, nici maine. Lumea sta pur si simplu in loc, si e un loc frumos, si esti doar tu. Doar tu si ochii mei care se uita fix la tine.
M-am uitat fix.
Cand pleci, Lumea se pune iar in miscare si nu-mi mai place asa de mult. Pot sa traiesc in mijlocul ei, dar nu-mi place. Ma invart dintr-un loc in altul si astept sa te vad din nou si astept sa stea iar in loc. Iubesc clipa cand sta in loc. Sa ma ia naiba daca nu-i cel mai bun lucru pe care l-am intalnit sau pe care l-am simtit vreodata, cel mai bun, si asta-i motivul pentru care ma holbez la tine, Frumoaso.
Stateam la mai putin de jumatate de metru fata in fata si ne priveam drept in ochi. Arctic si pal, zavorat si incarcat. Lumea statea in loc si nu mai exista nimic altceva. Doar eu si ea, arctic si pal, zavorat si incarcat.
A zambit.
A fost frumos.
A fost adevarat.
Iti multumesc.
Nu ai pentru ce.
Ce faci acum?
Mai am un Curs. Dupa aia ma duc sa ma-mbat.
Chiar asa?
Da.
E-adevarat tot ce se spune?
Nu stiu ce-ai auzit, probabil ca da.
Speram sa nu fie-asa.
Nu stiu ce sa-ti spun.
Am facut un pas inapoi, coborand o treapta.
Te mai vad?
A zambit si-a dat din cap ca da.
Da.
M-am intors si am plecat si picioarele imi tremurau ca piftia cu fiecare pas pe scari in jos. Stiam ca ma urmareste cu privirea si ca asteapta sa ma-ntorc pentru inca un zambet si cat mi-ar fi placut un alt zambet, mi-ar fi placut sa stea Lumea in loc si ea asta astepta, dar nu m-am intors. Mi-am continuat mersul, cu o imagine in minte, arctic si pal, zavorat si incarcat frumos magnific misterios si minunat. Era in mintea mea. Stiam ca are sa ramana acolo.”

Frumoasa declaratie, nu crezi?