Ecstasy

De ce atunci cand suntem vinovati tindem sa cadem in capcana si sa dam vina pe ceilalti, desi stim prea bine ca noi suntem de vina?
Si pana la urma care e factorul cel mai frecvent care ne face sa comitem acte de care sa nu fim prea mandri? Tentatia, curiozitatea, plictiseala, rautatea, razbunarea? … Sigur, depinde de situatie.
Ma gandesc ca pana la urma noi suntem singurii care ne putem baga in bucluc dar si singurii care putem spune stop si sa facem cumva sa iesim din situatia proasta, oricare ar fi aceea.

Ne place necunoscutului atata timp cat ne ramane necunoscut. Ne tenteaza sa facem totul pentru a face necunoscutul sa ne devina cunoscut si cand ajungem la acest stadiu in loc sa mergem mai departe, tindem sa dam inapoi, dar constatam ca nu se mai poate. Ca suntem prinsi in aceasta chestie care nici nu ar fi existat daca nu am fi insistat atata. Ce voiai sa smulgi din bratele necunoscutului? O persoana, sau orice altceva, te-ar face sa te simti sigur mai puternic, mai tare decat ceilalti … ? Si ce faci atunci cand iti dai seama ca de fapt ceea ce credeai ca poti controla, de fapt a ajuns sa te controleze? Mai ai putere sa iti dai seama ca in loc sa invingi in lupta asta cu tine, de fapt ai pierdut? Mai ai putere sa faci cumva sa iesi din porcarie? Stii ca trebuie … dar nu reusesti. Dar trebuie, trebuie, trebuie! Uneori in incercarea de a smulge ceva sau pe cineva din necunoscut, nu facem decat sa ne lasam furati, pierduti … Si toate astea, pentru ce?

Da, noi suntem cei care facem alegerea. Intotdeauna. Mergem mai departe, sau ramanem pe loc. Ramanem pe loc, sau dam inapoi. Dar de ce sa dam inapoi? Odata ce ne-am pornit sa facem ceva ar trebui sa mergem in directia aia si sa ne straduim sa ne iasa bine, orice ar fi! Dar pentru ca directia sa nu fie gresita si sa trebuiasca sa ne intoarcem de unde am pornit, nu trebuie de fapt sa ne gandim bine de tot inainte de a face alegerea? Stanga sau dreapta. El sau ea. Mereu, mereu, mereu. Aceeasi intrebare: asta sau asta? Si mereu si mereu gasim cate un motiv pentru a complica lucrurile … Si, repet, toate astea, pentru ce?

Cunoastem o persoana noua. O senzatie noua. O lume noua. Desi prima impresie poate sa nu fie tocmai convenabila, odata ce ne-am propus, constient sau inconstient, sa cautam motivatii care sa ne faca sa ne concentram asupra chestiei asteia necunoscute acum, ne ducem … si ne ducem. O scurta prima perioada suntem atat de incantati de tot ceea ce ne da aceasta noua senzatie, aceasta noua persoana, incat dam si noi tot ce avem mai bun, ne daruim cu totul si apoi, mult prea tarziu, realizam ca ne-am miscat prea repede, fara sa gandim la rece situatia. Lucrurile iau o intorsatura urata, senzatia nu mai este asa buna cum aveam impresia la inceput, persoana aceea perfecta are atatea defecte si o influenta negativa asupra noastra si totusi, si totusi, nu ne putem desparti de ea. Vrem mai mult, mai mult, nu putem renunta la chestia asta. Cu cat primim mai mult mai repede, cu atat realizam cat de putin avem de fapt.
Impresia falsa ca totul era bine si frumos se pierde repede si realizam ca ne-am afundat in cacat. Cat de puternici suntem sa ne dam seama de asta? Cat de multa vointa avem pentru a ne indeparta pentru binele nostru, oricat de mult ne-am dori sa ramanem in continuare langa sursa asta rea care ne face atata placere … ? Avem nevoie de ajutor ?

Dar nu putem sa nu ne intrebam de ce totul s-a terminat. Era asa frumos inainte, de ce acum e asa urat si nu ne mai simtim bine? Senzatia de bine a disparut, omul pe care il simteam atat de aproape s-a transformat intr-un monstru care nu face decat sa ne distruga fizic si/sau psihic. Dar de ce? Cine e de vina? Ce s-a intamplat? Voi, ceilalti, voi sunteti vinovatii! Era atat de bine fara voi! Mi-ati alungat iubirea, mi-ati alungat orice speranta ca acum va fi altfel!

Si ajungem intr-un final sa ne dam seama ca ceilalti au avut dreptate, si numai cu ajutorul lor si al dorintei noastre de a fi totul bine cu adevarat, numai asa vom putea depasi lucrurile negative, vom putea scapa de influenta negativa. Dar cati sunt aceia care se vindeca cu adevarat? Stim insa sigur ca raul de care am trecut va avea din pacate influente asupra viitoarelor noastre relatii, tentatii, sperante. Nu ne ramane decat sa facem un pact cu noi insine si sa-l respectam. Nu vom mai cadea niciodata prada tentatiei, nu in halul asta. Niciodata … pana la urmatoarea data!